Tags

Mult inaintea crestinatatii, plantele si pomii care ramaneau verzi peste iarna aveau o semnificatie speciala pentru oameni, in sezonul rece. In vremuri stravechi, oamenii atarnau crengi deasupra usilor si a ferestrelor, pentru a-i feri de vrajitoare, stafii, spirite rele si boala.

In emisfera nordica, cea mai lunga noapte si cea mai scurta zi cad pe 21-22 decembrie, fenomen numit solstitiul de iarna. In trecut, oamenii credeau ca soarele este un zeu, si ca iarna vine in fiecare an pentru ca soarele s-a imbolnavit si a slabit in putere. Ei celebrau solstitiul pentru ca insemna ca soarele, in sfirsit, va creste din nou si ca vara se va intoarce.

Egiptenii din antichitate venerau zeul Ra, care purta un disc solar pe coroana sa. La solstitiu, cand Ra incepea sa se refaca din suferinta sa, egiptenii isi impodobeau casele cu frunze de palmier care simbolizau triumful vietii asupra mortii.

In Roma antica, solstitiul se sarbatorea printr-o manifestatie numita Saturnalia, in onoarea lui Saturn, zeul agriculturii. Romanii stiau ca solstitiul insemna faptul ca in curand ogoarele vor fi verzi si roditoare. Pentru a marca momentul, ei isi ornau casele si templele cu buchete de plante vesnic verzi.

In nordul Europei, misteriosii druizi , preotii anticilor celti, isi decorau templele cu crengi vesnic verzi ca simbol al vietii vesnice, si impodobeau stejarii cu mere aurii.

Vikingii scandinavi credeau ca plantele vesnic verzi sunt plantele speciale ale zeului soarelui, Balder.

Germaniei i se atribuie inceputul traditiei impodobirii brazilor de Craciun asa cum o cunoastem noi, cind in secolul 16 crestinii devotati aduceau pomi impodobiti in casele lor.

Unii construiau piramide din lemn, le decorau cu crengi de brad si le impodobeau cu luminari.

Se crede ca Martin Luther King, protestantul revolutionar al secolului al 16-lea, a fost primul care a aprins luminari intr-un pom. Mergind intr-o seara spre casa, a fost uimit de frumusetea stelelor care stralucau printre ramurile padurii de conifere, si ajungand acasa, a vrut sa recompuna scena pentru familia sa, inaltand un brad in mijlocul casei si impodobindu-l cu lumanari.

Dar traditia pomului de Craciun a fost tarziu adoptata pe continentul american, datorita puritanilor. Primele dovezi ale pomilor impodobiti dateaza din anii 1830 cand imigrantii germani din Pennsylvania au impodobit brazi, aducand traditia din tara lor natala, Germania. Pentru americani bradul de craciun era un simbol pagin si era greu de acceptat.

In anii 1890 bradul de Craciun era deja un obicei atat in Europa cat si pe continentul american. Europenii preferau brazi mici, de cca 120 cm, pe cind americanii il dorea din podea pina in tavan.

Traditia germana impunea impodobirea bradului cu mere, nuci, marzipan, pe cand in statele americane se foloseau prajiturele de casa.

Pana recent, brazii de Craciun proveneau din paduri. Acum, exista plantatii speciale. Sunt necesari 7 pina la 10 ani pentru a produce un brad de Craciun.

Luminitele pentru brazii de Craciun au fost ideea lui Edward Johnson, asistentul lui Thomas Edison, in anul 1882, si au inceput sa se produca in masa in anul 1890.

In anul 1900, marile magazine au inceput sa isi impodobeasca brazi mari, iluminati.