Aceasta carte, Bărbaţi care urăsc femeile,  primul volum din Millennium, o trilogie de aproape 2000 de pagini, mi-a starnit  curiozitatea  …cum e cartea pe care o laudă ataţia oameni?Dacă a doua nu spune  deocamdata mare lucru,titlul puternic, mult mai bun, în opinia mea, decat versiunea engleză – The Girl With The Dragon Tattoo -, ofera explicaţii suficiente pentru atracţie. In ce priveşte prima impresie, cred că între vanzări bune şi calitate îndoielnică nu se pune întotdeauna semnul egal. Felul în care percep oamenii cărţile alese, din literatura înaltă, ţine atat de valoarea în sine a acestora , cat mai ales de idei, judecăţi şi prejudecăţi proprii.

Aşteptările mele de la un roman poliţist au fost depăşite de prima carte din Millennium. Da, sunt încă o voce în corul celor care susţin că nu au dormit noaptea fiindcă aveau de urmărit acţiunea din carte; sau că au citit-o pe nerăsuflate; sau că nu şi-au dat seama, citind, cum trec timpul şi paginile; sau că au încercat să o povestească entuziaşti altora; sau să le pună volumul în braţe cu forţa.

Povestea pare încurcată da, în ciuda catorva întorsături previzibile, este captivantă de la început pană la final. Începe cu un jurnalist de investigaţie, Mikael Blomkvist, cu reputaţia ruinată în urma unui proces, căruia i se propune o misiune neobişnuită – să cerceteze cauzele unei morţi petrecute cu 40 de ani în urmă , pe o insulă. Manipularea în urmă căreia jurnalistul acceptă să se ocupe de caz este manevrată cu maiestrie de Stieg Larsson prin cîteva elemente: talentul de povestitor al angajatorului Henrik Vanger, misterul florilor presate pe care le primeşte acesta an de an, pretextul scrierii unei biografii, lipsa de opţiuni a lui Blomkvist – pentru un jurnalist justiţiar,a nu mai fi credibil nu este o opţiune. Iar aceste “noduri de structură” sunt numai exemple ce pot indica puţin din “arhitectura” unui text care se citeşte pe nerăsuflate. În spatele unui thriller care dă palpitaţii se află, de cele mai multe ori, o muncă impresionantă, cu atat mai mult cu cat ea trebuie să pară invizibilă.

Cu cat cititorul este captiv în acţiunea unei cărţi, cu atat va gandi mai mult “abia aştept să văd ce se întîmplă în continuare!” decat “cate ore i-a luat lui Stieg Larsson să asambleze întreaga maşinărie?” În concluzie, este o ordine perfectă in Bărbaţi care urăsc femeile, o munca titanica dar invizibilă, iar faptul că “abia aştept să văd ce se întîmplă în continuare” primează, intareste alegerea mea.Mai mult, descoperirea ucigaşului trece treptat pe plan secundar, în timp ce apar noi legături pe drumuri deja cercetate, noi crime.

Mai este vorba despre o fată, care, pe langă o inteligenţă care-ţi taie respiraţia, poartă cu ea o istorie întunecată de abuzuri şi marginalizare, precum şi forţa de a le supravieţui. Lisbeth Salander este, fără îndoială, personajul cel mai reuşit al lui Stieg Larsson, o fragilă dezechilibrată cu multe rezerve de curaj şi încăpăţanare pentru a acţiona altfel, pentru a pune lumea sub propria ordine.

Lumea Millenniumului este una a excluşilor, ciudaţilor, asta fără să fi scris despre secretele revoltătoare ale familiei Vanger.Nu trebuie ignorat faptul că romanul poliţist este un univers în sine, cu reguli proprii, cu un anume tipar şi cu limite.

Ca să concluzionez, Bărbaţi care urăsc femeile este o carte care mie personal mi-a placut foarte mult.Forţa ei de a captiva un cititor plictisit, arta autorului de a construi, conecta şi cizela părţile unei lumi acaparante, te face sa o citesti pe nerasuflate.

In timpul lecturii, m-am gandit putin la Magicianul de Fowles, lumea aceea inchisa,intriga si modul de redactare….mi se pare oarecum asemanator.Totusi Barbati care urasc femeile este mai complexa si mai complicata decat cealalta, dar avand la baza o structura identica.

Si ca sa termin cu laudele,iata un articol interesant din ziarul Cotidianul…http://www.cotidianul.ro/un_roman_de_mana_a_doua_face_vanzari_de_prima_mana-57800.html
So….

Adevarul este undeva pe la mijloc….intre acest articol si comentariile mele de mai sus…

Va invit sa-l aflati singuri…