Scopul lui Ramtha este de a lărgi perspectiva minţii ascultătorului, de a-l face pe acesta să trăiască realitatea cu mai multã profonzime, nelimitat, conştient, ca şi de a dărui ascultătorului un spectru mai amplu de potenţial pentru experienţă, decât a fost posibil pânã acum.
Cel mai controversat aspect al învăţăturilor lui Ramtha este modul în care el a ales să-şi prezinte mesajul către omenire. Prin prezentarea filozofiei sale, ca fruct al experienţei şi adevărului său personal, el subliniază, că el însuşi este întruparea acestei filozofii, reprezentarea vie şi manifestarea gândului sãu. El spune că este un Zeu (Dumnezeu nemuritor, conştiinţă şi energie, şi a trăit ca şi fiinţă umană cu 35000 de ani în urmă pe demult dispărutul continent Lemuria. În acea viaţă, el şi-a pus întrebări despre existenţa umană şi despre menirea vieţii, şi prin propria observare, reflecţie şi contemplare a devenit iluminat şi a cucerit lumea fizică şi moartea.
A găsit un mijloc de a-şi lua corpul fizic cu el la un nivel al minţii în care adevărata lui esenţă (ca şi conştiinţă şi energie), să rămână complet conştiientã, complet liberă şi nelimitată pentru a putea sã experimenteze toate aspectele creaţiei şi să continue să facă necunoscutul cunoscut („Ramtha spune că încarnarea sufletelor pe acest plan – material – are scopul de a face necunoscutul cunoscut, şi de aceea trăim un lanţ de vieţi prin care trebuie să experimentăm tot ce se poate trăi şi să acumulăm toată înţelepciunea, ca apoi să ne putem întoarce „ acasă” ).
El numeşte acest process “ascensiune”.
Faptul că el nu mai este limitat de corpul fizic, îngăduie conştiinţei şi energiei să interacţioneze cu lumea fizică în alte forme. Adeseori el se referă la sine ca fiind vântul care împinge norii, sau dimineaţa, sau un străin, ori un cerşetor pe stradã observâd civilizaţii care vin şi trec, sau orice altceva conştiinţa îndrăzneşte să-şi imagineze.
El îşi comunicã învăţăturile printr-un fenomen pe care îl numeşte canalizare. A fost Ramtha cel care a făcut acest termen cunoscut. El foloseşte corpul lui JZ Knight (se citeste Gezi Nait), pentru a se canaliza pe sine şi a preda învăţăturile în persoană. Un canal este diferit de un medium prin aceea cã, canalul nu este intermediar între conştiinţa care vine prin el şi audienţă.
Canalul nu rămâne în transă, sau o altă stare alterată în timp ce canalizeazã, el îşi părăseşte complet corpul, ca atunci când cineva moare, şi îngăduie conştiinţei care vine să aibă control complet asupra mişcărilor şi tuturor funcţiilor corpului. În timp ce este canalizat de JZ Knight, Ramtha poate deschide ochii, merge, dansa, mânca şi bea, râde, vorbi şi preda studenţilor. JZ Knight este singurul canal pe care el 1-a ales şi pe care el îl va folosi vreodată pentru a-şi aduce mesajul.
Alegerea lui de a canaliza printr-o femeie şi nu de a-şi folosi propriul corp, este cu scopul de a sublinia că Dumnezeu şi divinitatea nu sunt prerogative masculine, că femeia este în egală măsură o expresie a divinitaţii, capabilã de geniu şi de a deveni Dumnezeu – realizat. Un alt scop este acela de a ne face să înţelegem că important în filozofia lui nu este divinizarea mesagerului sau a unei feţe – ceea ce a cauzat căderea atâtor eforturi de iluminare în trecut – ci de a asculta mesajul însuşi. Totodată el vrea sã spună că adevărata esenţă “umană” nu este limitată la corpul fizic sau la un anume sex.
Fenomenul de canalizare a fost făcut posibil ca atare de sistemul de gândire a lui Ramtha. Cu alte cuvinte canalizarea prin persoana lui JZ Knight, aşa cum are ea loc, este posibilă numai dacă învăţăturile lui Ramtha sunt adevărate.
Veracitatea acestui fenomen subliniază adevărul mesajului lui Ramtha. Acesta este un punct foare important de considerat, deoarece ştiinţa a dezvoltat teste şi echipament care pot studia fenomenul de canalizare din punct de vedere fiziolofic, neurologic şi psihologic.
În 1996 un distins grup de savanţi în medicină, psihologie, sociologie şi experţi în religie au studiat-o pe JZ Knight înainte în timpul şi după canalizarea lui Ramtha. După ce au terminat studiul ştiinţific pentru care au folosit cele mai moderne tehnici şi echipamente posibile, au concluzionat că rezultatele sunt atât de dramatice încât exclud categoric posibilitatea prefăcătoriei, a schizofreniei sau multiplei personalităţi. Ramtha se străduieşte să facă pe toţi cei din audienţă să înţeleagă totul, de aceea el insistă în importanţa ca studenţii să explice cu glas tare unul altuia fiecare capitol din învăţături, în timp ce el citeşte minţile lor, vede în aura lor dacă au înţeles şi pregăteşte explicaţii ca să înţeleagă fiecare, după pregătirea şi nivelul lor de înţelegere. Uneori el angajează audienţa la profundă contemplare filozofică, alteori dramatizează sau glumeşte pe tema respectivă pentru a mări impactul cu audi­toriul şi posibilitatea de înţelegere a acestuia.
Odată ce aspectul filozofic al învăţăturii a fost predat, Ramtha iniţiază studentul în acele cunoştinţe, pentru ca acestea să poată fi transformate în experienţa personală şi apoi în înţelepciune. Aceste iniţieri au forma unor diverse discipline concepute de el, prin care studentul are ocazia de a obţine cunoaştere. Ramtha este deosebit de alţi învăţători în acest aspect. El işi ia rolul de Maestru – învăţător şi hierofant -un învăţător care are puterea de a manifesta ceea ce spune şi intenţionează. Acestã este un aspect foarte important al învăţăturilor lui, care le leagă de mişcarea filizofică şi gnostică ale şcolilor antice de mister (ocultism). Fără îndoială că o observare mai atentă a sistemului de gândire a lui Ramtha, aratã o clară deosebire în forma şi conţinut de ceea ce este cunoscut ca şi gnosticism şi filozofia şcolilor de ocultism antice. Ramtha însuşi numeşte sistemul lui de gândire: “Şcoala de iluminare, de înţelepciune antică, dedicată Marii Lucrări”. Marea lucrare, este partea de aplicare practică a învăţăturilor lui, prin care studentul poate cunoaşte el însuşi şi deveni iluminat.
Învăţăturile lui Ramtha acoperă un vast număr de subiecte cu concepte funda­mentale ale propriului său sistem de gândire. În repetate ocazii, el spune că totalitatea învăţăturilor lui poate fi cuprinsă în afirmaţia: “Tu eşti Dumnezeu.” Dar cum putem noi interpreta acesta afirmaţie? Probabil că există atâtea definiţii ale cuvîntului “Dumnezeu”, cîţi oameni sunt pe pământ.
Ca sã înţelegem corect învăţăturile lui Ramtha, este de importanţă crucială să devenim conştienţi de con­ceptul propriu asupra termenului, ca şi de deosebirea cu înţelesul pe care i-l dă Ramtha.
Care este esenţa tuturor lucrurilor? Care este sursa lor? Care este natura lor? Care este destinul lor? Răspunsul lui Ramtha la aceste întrebări începe cu explicarea conceptului de Void (vid, sursa).
Voidul este sursa din care a izvorit tot ce există. El descrie voidul ca:
“Un vast nimic material şi potenţialul a toate”. În Void nu este nimic, nici mişcare, nici acţiune. Mulţi filozofi, încluzând teologii religiilor monoteiste, considerau că Dumnezeu este o fiinţă
a-toate-ştiutoare, infinită, absolută, transcendentă în sistemul lui Ramtha, aceste caracteristici aparţin Voidului. Voidul este de sine conţinător, de sine suficient, în stare de odinhă şi fără nici o necesitate.Voidul este văzut ca vastitatea de necuprins, care în starea sa originală nu are cunoaştere de sine, căci a cunoaşte este acţiune.
Conceptul de Dumnezeu ca şi creator, cauza primordială şi nemişcat mişcător îl găsim în filozofia lui Aristotel şi teologia lui Thomas Aquinas.
Ramtha spune că Voidul s-a contemplat pe sine ca să se cunoască pe sine. Acest act de contemplare reprezintă unica mişcare care a existat în Void şi care a produs, a dat naştere la un punct de conştiinţă şi cunoaştere de sine. Ramtha numeşte acest punct: Punctul Zero, Observatorul, conştiinţă primară, conştiinţă şi energie – Dumnezeu.
Punctul Zero poartă intenţia primordialã de a face cunoscut şi experimenta tot ceea ce este necunoscut şi în stare de potenţial în Void. Aceasta este baza evoluţiei. Afirmaţia lui Ramtha: “Eşti Dumnezeu” se referă la persoana ca Observator, întruparea Punctului Zero, Conştiinţă şi Energie creatoare.
Punctul Zero şi-a îndeplinit natura de a face necunoscutul cunoscut şi de a evolua imitând actul de contemplare al Voidului. Făcînd aceasta, Punctul Zero a produs un punct de referinţă a cunoaşterii, care a servit ca oglindă pentru cunoaşterea sinelui. Ramtha numeşte această oglindă conştiinţa secundară. Punctul Zero se odihneşte în vârful Voidului şi nu are limită în cee ce cunoaşte.
Reflecţia dintre Punctul Zero şi conştiinţa – oglindă, produce un mediu, un plan tangibil de existenţă în timp şi spaţiu. Spiritul este aspectul dinamic al Punctului Zero. Este dorinţa sau intenţia care doreşte să cunoască şi să exploreze necunos­cutul. Explorarea potenţialelor din Void de către Punctul Zero şi conştiinţa – oglindă este ceea ce a produs şapte nivele de conştiinţă şi corespunzator, şapte nivele de timp şi spaţiu, sau frecvenţă. Acest act de creaţie a celor şapte nivele de conştiinţă şi energie, este numit involuţie.
Călătoria înapoi la Dumnezeu şi Void, este numită evolutie. Sufletul este diferit de Spirit. Ramtha numeşte sufletul: “Cartea Vieţii”. Sufletul este cel care înregistrează toate experienţele şi înţelepciunea câştigate în involuţie şi evoluţie.
În discuţia despre fiinţa umană, el foloseşte cuvinte ca: uitare, amnezie, ignoranţã a originii şi destinului. Călătorul, sau conştiinţa-oglindă, s-a identificat atât de mult cu planul cel mai jos sau cel mai dens încât şi-a uitat propria nemurire şi cunoaştere de sine. Omenirea a devenit un străin sieşi, Dumnezeului care este în noi şi a început să caute ajutor, însemnătate şi mângâiere la surse din afară. Făcând aceasta umanitatea îşi neagă divinitatea şi înlătură orice şansă de eliberare din prezenta condiţie.
Calea spre iluminare este evoluţia înapoi la Punctul Zero. Astfel se îndeplineşte sarcina, mandatul de a face necunoscutul cunoscut şi a aduce în Void experienţa sa, pentru a fi transformată în infinită înţelepciune. Disciplinele concepute de Ramtha pentru a-şi iniţia studenţii în învăţaturile lui, imită într-un fel procesul prin care Voidul s-a contemplat pe sine, care a dat naştere conştiinţei şi energiei, care la rândul ei crează natura realităţii.
În concluzie cele patru pietre de temelie ale filozofiei lui Ramtha sunt conceptual de Void, Conştiinţă şi energie, creând cele şapte nivele ale realităţii, afirmaţia: “Sunte-ţi Dumne­zeu” şi mandatul de a face cunoscut necunoscutul. Multe din ideile filozofiei lui Ramtha pot fi găsite în tradiţiile antice, chiar dacă ceea ce a ajuns pînă la noi sunt doar nişte ecouri, care şi ele abia au supravieţuit trecerii timpului şi contextul lor de interpretare s-a pierdut.
Este vorba despre filozofii Egiptului şi faraonul Akhnaton, descripţia lui Buda des­pre iluminarea (trezirea) lui însuşi, modul cum Socrate înţelegea virtutea şi nemurirea sufletului, conceptul lui Plato despre formele de univers, viaţa şi învăţăturile lui Isus (Jesua ben Joseph), lucrările apostolului Thomas, Imnul Perlei, imnul pentru lumea divină din Gospel dupã John.Apollonius din Tyana; Origen, Mani, Catarsii şi Albigenii. Francis din Assissi, poveşti despre muntele Cârmei unde vîrful muntelui ar sta pe capul unui corp uman, lucrările multor artişti ca: Michelangelo şi Leonardo da Vinci, scrierile despre experienţele mistice ale Terezei din Avila, umaniştii din Renaştere (Europa).
Rosacrucienii, maeştrii din Estul Îndepârtat şi mulţi alţii, învăţăturile lui Ramtha oferă perspective unice misterului vieţii. Oferă un cadru cu întrebări rămase fără răspuns pentru filozofi, ştiinţă, religie, găsesc un nou înţeles. Sistemul lui Ramtha de gândire nu este o religie şi nici o interpretare filozofică a realităţii. Este adevăr care a fost cucerit şi verificat de un membru al rasei umane. În acest sens, este ştiinţa lui Ramtha.
Şi acum, după ce calea a fost făcută cunoscută, uşile sunt deschise celor care doresc sã exploreze şi să-şi facă drum propriu către necunoscut.